Vecinul meu Marcel, ăla cu sigla pentru Bugatti, a comis-o din nou. Stăteam ca de obicei, în casă, meditând la acceleratorul de particule, la ciocniri cu viteze super-luminice, la găuri negre (la propriu, nu vă gândiţi la prostii), la Apocalipsa care ne bate pentru a nu ştiu câta oară la uşa şi alte chestii "grele" când... sună soneria.
Deschid uşa, dau cu ochii de Marcel şi mă gândesc că sfârşitul lumii n-ar fi o idee chiar aşa de nasoală. Îi adresez din nou întrebarea politicoasă: "Ce p#*a mea vrei, mah?", fără ca el să sesizeze aluzia subtilă că nu este binevenit. Şi începe să turuie:
"Deci frate... super tare... am dat Trabantu lu tata... sigla aia a facut toti banii. Da nu de aia am venit, frate... Deci ştii ca mie îmi place să dau la peşte, că merg cu tovarăşii când avem timp, că ştie ei un loc unde se prinde gen mult peşte... Caras, biban, şalău... fiţofag d-asta în general... Şi mai am şi acvariu acasă, gen cum sunt alea din Constanţa frate, vizavi de Cazinou, că mie îmi place peştii şi cand ie vii, de înoată iei pe acolo. Şi dacă tot ai fost jmeker cu sigla aia, deci mă gândeam că poate să mai faci ceva frate din plastilina aia a ta, ceva gen să îi sparg pe băieţi. Mi-ar place aşa... un peşte d-ala mare... un delfin. Ce zici? Deci... poţi?"
Mă uit la el, începe să îmi pară rău de toată munca lu' băiatu ăla... Darwin, dar nu mă obosesc să îi explic lui Marcel cum stă treaba cu mamiferele. N-are rost să îl tulbur cu idei complicate. În schimb, dau aprobator din cap şi îi zic: "Deci... frate, hai fir întins d-aici şi vino mâine, că te rezolv!"
Faţa i se luminează de bucurie şi parcă îl şi văd pe malul bălţii, mulinând de zor pentru a scoate la mal un peşte d-ăla mare... gen delfin...
Delfin - 2,5x6,2cm, preţ: 20 RON
