Zilele trecute stateam liniştit în casă, la umbra aerului condiţionat (că acolo era mai răcoare). Zgomotul enervant al soneriei mă face să mă ridic alene de unde zăceam şi să mă duc să văd cine avea chef de plimbare pe căldura asta. Mă uit pe vizor... vecinu meu Marcel. Deschid uşa şi mă uit la el din cap până în picioare, după care îl întreb politicos: "Ce p%#* mea vrei, mah?"
El, cu o mâhnire care îi apăsa tot sufletul, începe să turuie: "Deci, frate... am venit şi io la tine că ştiu că tu eşti d-ăsta, cu idei, cu imaginaţie multiplă, d-astea. Frate, deci hai să îţi zic... Ştii tu Trabantu ăla pe care îl are tata, de blochează trotuaru de 3 ani... Deci io vreau să îl vând, că oricum nu îl mai folosim, că am văzut un mobil meseriaş acu la ofertă da nu îmi ajung banii. Frate, ce să îţi zic, deci e impecabil... adică motoru toarce ca o pisicuţă, fumu are culoarea corespunzătoare, dacă îi unflu gauciucurile ie ca noi. Cartoneria, că ştii că ie de carton, n-am cum să îi zic tăblărie, că nu ie de tablă, deci aia e ca din fabrică, că i-am dat un poliş. Interioru n-am cuvinte. Ie super tare, că avea mama o cuvertură mai veche, gen d-aia cu flori da a tăiat-o şi a făcut nişte huse pentru scaune. Deci maşina e ochei, da nu prea dă lumea bani pe aşa ceva. Ia spune frate, dă-mi o idee să o tunez cumva să îi mai cresc şi io valoarea... gen...."
Deci... îmi abţin cu greu un râs isteric, adopt o mutră gravă şi îi zic foarte serios: "Deci frate, după părerea mea, eu cred că îi lipseşte o siglă adecvată, ceva care să o scoată în evidenţă, să îi dea putere, ceva cu tradiţie. Da stai liniştit, am exact ce îţi trebuie... Deci e ca şi rezolvată!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu